La data de 14 octombrie 2014 a fost pronunțată hotărârea Bondarenco vs Republica Moldovei, cererea nr. 10823/06.

Subiectul cererii:

Reclamantul Natalia Bondarenco este cetăţean al Republicii Moldova, născut la 1958, locuitor al oraşului Chişinău. Cazul se referă la neexecutarea hotărârii judecătoreşti cu privire la repartizarea apartamentului r -eclamantului. Reclamantul se plânge că autorităţile naţionale i-au încălcat drepturile stipulate de articolul 6 §1 şi articolul 1 Protocol Adiţional 1 din Convenţia pentru Drepturile Omului şi Libertăţile Fundamentale.

Circumstanţele cauzei:

În 1989 Consiliul Municipal Chișinău a acordat reclamantului un apartament. În 2000 consiliul a declarat blocul locativ, unde locuia reclamantul, ca avariat și că urmează a fi demolat. Reclamantul a înaintat o acțiune către Consiliul privind acordarea unui alt apartament.

Prin hotărârea judecătoriei Rîșcani din 18 martie 2003 Consiliul a fost obligat că acorde reclamantului apartament.

În perioada anilor 2003 – 2004, reclamantul Bondarenco a depus numeroase plângeri privind neexecutarea hotărârii judecătorești, însă până la momentul actual nici o acţiune nu s-a soldat cu soluţionarea cazului.

În fața Curții reclamantul s-a plâns de omisiune în executarea hotărârii din 18 martie 2003, invocând încălcarea art. 6 § 1, 8 din Convenție, și art. 1 Protocolul Adițional la Convenție a autorităţilor naţionale.

Poziţia Guvernului:

În scrisoarea lor din 23 iunie 2014, Guvernul a invocat pentru prima dată obiecția precum că, căile de recurs interne nu au fost epuizate, motivând că reclamantul nu a beneficiat de toate căile de atac prevăzute de Legea nr. 87  privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

Guvernul a mai  declarat că au fost luate măsuri îndreptate la executarea hotărârii în cauză, cu toate acestea,  hotărârea nu putea fi executată având în vedere numărului mare de hotărâri judecătorești neexecutate similare și de lipsa de fonduri din partea autorităților publice locale.

Raţionamentele Curţii:

Curtea conchide că prezenta cerere, care se referă la locuința sociala  care a fost depusă înainte de hotărârea Olaru, nu poate fi declarată inadmisibilă pentru nerespectarea şi neepuizarea căilor de atac interne. În consecință, obiecția Guvernului trebuie respinsă.

Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătorești în favoarea sa a încălcat drepturile lor garantate de articolul 6 § 1 și articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție.

Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenție în cauze care ridicau probleme similare cu cea din cazul de față (a se vedea Prodan v. Moldova, nr. 49806/99 , § 56 și 62, CEDO 2004 III (extrase), Olaru și alții c. Moldovei, citată mai sus, § 41).

După ce au fost examinat toate materialele prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument capabil să convingă contrariul şi să se ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză.

Decizia CEDO:

Având în vedere jurisprudența  în materie, Curtea consideră că, în speță, omisiunea de a executa hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului constituie o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție.

Costuri şi cheltuieli:

Reclamantul nu a solicitat sume pentru remunerarea daunelor morale sau materiale.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

  http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-147011