La 25 septembrie 2014, CEDO a pronunţat hotărîrea în cauza Karimov vs Azerbaijan (cererea nr.12535/06).

Subiectul cererii:

Reclamantul, Hasan Huseyn Oglu Karimov, este un cetățean azer, care s-a născut în 1954 și locuiește în Baku.

Bazându-se pe articolul 3 din Protocolul nr.1 (dreptul la alegeri libere), domnul Karimov s-a plîns în faţa Înaltei Curţi de neregulile care au avut loc în secțiile de votare înființate exclusiv pentru personalul militar din circumscripția unde a candidat la alegerile parlamentare din 2005.

Circumstanţele cauzei:

Dl Karimov, în calitatea sa de vice-președinte al Partidului Frontului Popular și candidat al opoziției, a fost învins în alegerile parlamentare din noiembrie 2005. Acesta s-a plâns cu privire la faptul că autoritățile din Azerbaidjan au respins solicitarea sa cu privire la netemeinicia creării unor secții de votare speciale pentru personalul militar din circumscripția sa. Conform Codului Electoral, personalul militar trebuia să voteze în secțiile de votare obișnuite. Ca o excepție de la regula generală, puteau fi organizate secții de votare militare speciale pentru a le permite militarilor să voteze în cadrul unităţii militare, numai în situaţia în care unitatea militară ar fi fost situată în afara unei zone populate, iar timpul de călătorie parcurs cu mijloacele de transport public pînă la cea mai apropiata secţie de votare ar fi depășit o oră și numărul total de militari ar fi depășit 50.

După înfrângerea sa în cadrul alegerilor parlamentare din 2005, domnul Karimov a depus o plângere la Comisia Electorală. Acesta a menţionat încălcările legii electorale comise în circumscripția sa, subliniind în special faptul că nu au fost respectate condițiile de creare a secțiilor de votare militare, deoarece unitățile s-au situat într-o zonă populată la o distanta mică de la secțiile de votare obișnuite.

La 26 noiembrie 2005, Curtea de Apel a respins plîngerea domnului Karimov, argumentînd că acesta nu a prezentat dovezi relevante cu privire la neregulile semnalate. La 30 noiembrie 2005, decizia Curţii de Apel a fost menținută de către Curtea Supremă de Justiție, avînd la bază aceleaşi motive. În decembrie 2005, Curtea Constituțională a confirmat rezultatele alegerilor în majoritatea circumscripțiilor electorale, inclusiv în circumscripția domnului Karimov.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susținut că secțiile de votare militare speciale au fost create în conformitate cu articolul 35.5 din Codul electoral, pentru că fiecare din unitățile militare în cauză au avut mai mult de o mie de militari și astfel au căzut sub incidenţa excepției care  justifică instituirea secțiilor de votare speciale în cadrul acestor unități.

Raţionamentele CEDO:

Curtea menţionează în acest caz prevederile Codului Comisiei de la Veneția despre bune practici în materie electorală, în care se subliniază că personalul militar ar trebui să voteze, de preferință, în secțiile de votare obișnuite, iar măsurile de protecție ar trebui să fie puse în aplicare pentru a preveni „riscul influenţei sau impunerii din partea ofiţerilor superiori cu privire la unele alegeri politice”.

Curtea a analizat, de asemenea, concluziile observatorilor internaționali incluse în raportul Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE / BIDDO) privind alegerile parlamentare din 2005 din Azerbaidjan. Potrivit acestui raport, secțiile de votare militare speciale au fost înființate fără existenţa unor circumstanțe excepționale, iar procedurile electorale din aceste secții de votare au fost lipsite de transparenţă; prezenţa la vot și modelele buletinelor de vot s-au diferenţiat în mod semnificativ de cele din secțiile de votare obișnuite, atît rata de participare la vot, cît și numărul de voturi pentru candidatul câștigător fiind semnificativ mai mare.

Curtea a menţionat că, în conformitate cu Codul Electoral, pentru aplicarea excepției în cazul dat, care ar permite personalului militar să voteze în secțiile de votare militare speciale, trebuiau să fie îndeplinite toate condițiile de mai jos:

unitatea militară să fie situată în afara unei zone populate;

timpul de călătorie parcurs cu transportul pînă la cea mai apropiată secţie de votare să depășească o oră;

numărul total de militari să depășească 50.

Cu toate că numărul total al personalului militar din fiecare unitate militară în cauză a depășit 50, nu au fost îndeplinite celelalte două condiții. Nu poate fi contestat faptul că unitățile militare au fost amplasate în localități populate, și anume două suburbii din Baku, la o distanță obișnuită de mers pe jos pînă la secțiile de votare. Curtea în această situaţie a ajuns la concluzia că nu numai înființarea secțiilor de votare speciale s-a realizat cu încălcarea normelor Codului Electoral, ci şi faptul că „rezultatele votului” de la aceste secții de votare au fost luate în considerare de către autoritățile electorale și cumulate la voturile legitime exprimate în alte secții de votare, avînd un impact semnificativ asupra rezultatului global al alegerilor, acest lucru a reprezentat o încălcare a integrității întregului proces electoral din circumscripția solicitantului.

Având în vedere circumstanțele cauzei și raportul OSCE / ODIHR, Curtea a constatat că s-a realizat o practică intenţionată prin organizarea unui vot militar cu încălcarea obligației prevăzute de Codul Electoral.

Curtea menţionează că instanțele naționale au respins plîngerea domnului Karimov, fără a examina fondul acesteia, argumentînd doar că acesta nu a reușit să prezinte dovezi relevante. Cu toate acestea, Curtea a constatat că este imposibil să prezinţi alte „dovezi relevante” în scopul de a demonstra că nu există motive legale pentru crearea secţiilor de votare militare speciale.

Decizia CEDO:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr.1 (dreptul la alegeri libere) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Costuri şi cheltuieli:

Reclamantul a pretins despăgubiri pentru pierderea posibilităţii de a fi membru al parlamentului, şi anume salariul pe care l-ar fi primit pentru o perioadă de cinci ani calculat la o rată lunară de 1365 de manaţi azeri (AZN), de asemenea a solicitat suma de 25500 AZN pentru pierderea fondurilor cheltuite pentru campania sa electorală, precum și costurile pentru tratamentul medical pe care l-a primit pentru leziunile suferite în timpul dispersării de către organele de poliție în urma întâlnirilor sale cu alegătorii din septembrie.

Curtea a hotărît ca statul să-i ofere reclamantului suma de 2544 euro, care acoperă cheltuielile sub toate capetele, plus orice taxă care poate fi percepută de la acesta, şi 7500 euro cu titlu de prejudiciu moral.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-146398 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă