La 18 septembrie 2014, CEDO a pronunţat hotărârea în cauza Brunet vs Franţa (cererea nr.21010/10).

Subiectul cererii:

Reclamantul, Francois Xavier Brunet, este cetățean francez care s-a născut în 1959 și locuiește în Hyeres (Franța).

Bazându-se pe articolul 8 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (dreptul la respectarea vieții private și de familie) și articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv), dl Brunet s-a plâns în faţa CEDO privind  includerea datelor cu caracter personal în baza de date (STIC). La fel a invocat articolele 6 (dreptul la un proces echitabil) și 17 (interzicerea abuzului de drept), ce ţine de ineficienţa anchetei și măsura aplicată de către  poliție în cadrul procedurii penale împotriva sa, inclusiv şi de neexaminarea plângerii depuse împotriva partenerei sale.

Circumstanţele cauzei:

La 10 octombrie 2008, între domnul Brunet şi concubina sa a avut loc o altercaţie violentă, în urma căreia aceasta a depus o plângere la procurorul din Evry. Drept urmare, reclamantul a fost reţinut de către poliție. Ulterior dl Brunet a fost eliberat și chemat la 24 noiembrie 2008 pentru medierea penală.

La 12 octombrie 2008, dl Brunet și concubina sa au depus o plângere către Procurorul Republicii prin care şi-au exprimat dezacordul cu privire la calificarea  infracțiunii, indicată în obiectul medierii penale. Ei au contestat expresia "au (...) au comis conștienți violența...". În urma medieri procedura penală a fost clasată. Cu toate acestea, reclamantul a fost înscris în baza de date STIC (a sistemului de infracţiuni constatate). Mai mult decât atât, nu a fost întreprinsă nici o acțiune la plângerea acestora cu privire la radierea înregistrării.

Printr-un demers din 11 aprilie 2009, reclamantul a solicitat procurorului de pe lângă Înalta Curte de la Evry radierea dosarul său din baza de date (STIC), argumentând că înregistrarea datelor cu caracter personal a fost nefondată, iar concubina sa şi-ar fi retras plângerea.

Procurorul a informat reclamantul că prin decizia din 1 decembrie 2009, cererea a fost respinsă pe motiv că „procedura a fost obiectul unei decizii de neîncepere a urmăririi penale: în lipsa unei infracțiuni (...)sau a unei infracțiuni insuficient caracterizate (...) şi că această decizie nu a fost susceptibilă de recurs”.

Poziţia Guvernului:

Guvernul consideră că natura încălcării invocate în articolul 8 nu este specificată de către solicitant. Se admite faptul că includerea identităţii acestuia în baza de date STIC este o ingerință în dreptul său la respectarea vieții sale private, dar acest lucru a fost prevăzut de lege, urmărind un scop legitim și necesar într-o societate democratică.

Guvernul a informat că în conformitate cu legislaţia națională, atât procurorul Republicii, cât şi orice persoană înregistrată în această baza de date, poate solicita radierea sau actualizarea datelor. Guvernul susţine că datele cu privire la infracțiune sunt accesibile numai pentru un număr limitat de persoane şi se păstrează pentru o perioadă de douăzeci de ani, acest lucru fiind justificat de natura și gravitatea acuzațiilor, precum și utilitatea informațiilor care ar putea permite procurorului de a stabili întrebări suplimentare în cazul unor acuzații similare. Prin urmare, baza de date are un caracter limitat al ingerinței şi este un instrument eficient pentru autorităţi.

Mai mult decât atât, Guvernul a menţionat, că reclamantul are posibilitatea, în baza Legii din 14 martie 2011, de a se adresa magistratului referent instituit prin articolul 230-9 al Codului de procedură penală, ca să transforme " înregistrarea” într-o “menţiune simplă”.

Raţionamentele CEDO:

Curtea a observat că includerea în baza de date STIC a datelor cu caracter personal referitoare la domnul Brunet aconstituit o ingerință în dreptul său la respectarea vieții private, o ingerință care era în conformitate cu legea și care urmărea scopuri legitime pentru apărarea ordinii și prevenirea criminalității și protecției drepturilor și libertăților altora. CEDO a examinat dacă această ingerință a reprezentat "o necesitate socială imperioasă" și, în special, dacă a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și dacă motivele invocate de către autorități au fost "pertinente și suficiente". Curtea a constatat că domnul Brunet s-a plâns cu privire la posibilele interferențe în dreptul său la respectarea vieţii private şi de familie, din cauza includerii sale în baza de date, susținând că, în cazul unei eventuale separări de parteneră, judecătorul de familie, la consultarea acestei bazei de date, ar putea respinge cererea sa cu privire la acordarea custodiei copilului. Având în vedere că, judecătorul nu face parte din lista oficialilor cu acces la baza de date, Curtea a constatat că situația invocată de către reclamant nu a fost de natură să se materializeze.

Referitor la caracterul abuziv al includerii datelor cu caracter personal ale dlui Brunet în baza de date STIC, Curtea a menţionat că aceste informații nu conțin amprentele persoanelor fizice sau profilul ADN, ci doar includ detalii privind identitatea și personalitatea, reprezentând o bază de date care urmează să fie utilizată pentru cercetarea infracţiunilor. Totodată indică că, perioada de păstrare a înregistrării datelorcu caracter personal - 20 de ani, a fost deosebit de lungă ţinând cont de faptul, că domnul Brunet nu a fost găsit vinovat de un tribunal și că procedurile în privinţa sa au fost întrerupte. Curtea a analizat dacă oastfel de perioadă de păstrare a datelor a fost proporțională, ținând cont de posibilitatea persoanei în cauză să solicite ștergerea anticipată a datelor cu caracter personal. În această privință, a remarcat că legea a împuternicit procurorul public să dispună ștergerea unor informaţii personale doar într-un număr limitat de situații, în cazul întreruperii procedurii, şi în cazul în care decizia nu a fost justificată prin dovezi suficiente. Prin respingerea cererii domnului Brunet, procurorul din Evry a aplicat strict legea. Procurorul în această situaţie nu a avut putereade a verifica relevanţa menținerii în baza de date STIC a informațiilor în funcție de scopul acestora sau având în vedere elementele de fapt și cele legate de personalitate.

În consecință, Curtea a constatat că procurorul nu a avut împuternicirea de a aprecia oportunitatea păstrării acestor date, astfel supravegherea lui nu poate  fi considerată ca eficientă. La fel Curtea menţionează că, apelul împotriva deciziei Procurorului nu a fost depus în termen rezonabil. 

Deşi păstrarea datelor, care-l vizează pe Dl Brunet, în baza de date STIC a fost limitată în timp, acesta nu a avut nici o posibilitate reală de a-şi exercita dreptul de a solicita ștergerea datelor cu caracter personal care-l privesc şi, într-o asemenea situație, durata prevăzută de 20 de ani, în cazul lui, ar putea fi comparată cuun termen nedeterminat de păstrare a datelor, cel puţin cu o normă dacă nu cu o perioadă determinată.

În concluzie, Curtea a considerat că statul a depășit marja sa de apreciere în astfel de probleme și că normele de păstrare a înregistrărilor datelor cu caracter personal în baza de date STIC, așa cum se aplică în raport cu Dl Brunet, nu reprezintă un echilibru corect între interesele concurente publice și private puse în joc. În consecință, menținerea înregistrării în baza de date, care a fost atacată, ar putea fi considerată ca o ingerință disproporționată în dreptul domnului Brunet la respectarea vieții sale private și nu a fost necesară într-o societate democratică.

Decizia CEDO:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere constatarea unei încălcări a articolului 8, Curtea nu a considerat necesar să se pronunțe asupra plângerii în temeiul articolului 13.

Cu privire la articolele 6 și 17, Curtea a observat că reclamantul nu a înaintat nici o plângere în privinţa acestor articole în faţa instanțelor naționale, astfel încât a respins partea cererii pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea a considerat că Franţa trebuie să-i acorde reclamantului suma de 3000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-146389 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă