La data de 8 iulie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărîrea în cauza Ciorap vs R. Moldova (nr. cererii 15152/12).

Subiectul cererii:

Reclamantul, Tudor Ciorap, s-a născut în anul 1965 şi locuieşte în Chişinău. Cazul se referă la o intervenţie chirurgicală la care reclamantul a fost supus în timpul detenţiei.Reclamantul suferă de o tulburare de personalitate.El a executat mai multe sentinţe şi anume pedeapsa cu închisoarea pentru mai multe infracțiuni, inclusiv furt, escrocherie.Prima sa condamnare a avut loc la în an. 1987.

Circumstanţele cauzei:

Începînd cu an. 1990, el a fost internat de mai multe ori în spital pe durata detenției sale, ca urmare a acţiunilor de auto-mutilare.Reclamantul a adresat un număr de plângeri în ceea ce priveşte pretinsul tratament în spitalul penitenciarului, protestând că a fost victima unui experiment medical.

Reclamantul s-a plâns că a fost supus unui tratament inuman și degradant, din cauza interventiei chirurgicale care a avut loc la data de 21 decembrie 2000. El denunță, de asemenea, refuzul autorităților naționale de a iniția proceduri penale împotriva medicilor și de a-i pedepsi. Reclamantul a invocat în baza articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile şi Libetrăţile Fundamentale ale Omului că a fost subiectul unui tratament inuman şi degradant ca rezultat al intervenţiei chirurgicale efectuate fără consimţământul său în spitalul penitenciarului. De asemenea, reclamantul a afirmat că autorităţile au refuzat să iniţieze un proces de urmărire penală privitor la actele de tortură invocate. La fel, reclamantul a afirmat că dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, a fost violat din cauza refuzului instanţei naţionale de a examina plângerea sa referitor la faptul că a fost victima unui experiment medical. De asemenea el a invocat art. 8 din Convenţie, şi anume că prin intervenţia chirurgicală, care nu a fost necesară, fiindu-i înlăturat ombilicul său, s-a încălcat dreptul său la respectarea vieţii private. Reclamantul a invocat şi violarea drepturilor sale garantate de art. 10 deoarece i s-a refuzat accesul la dosarul său medical. În final, reclamantul a invocat încălcarea art. 17 din Convenţie în ceea ce priveşte falsificarea documentelor medicale de către instituţiile statului.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a susținut că reclamantul a pierdut calitatea de victimă şi consideră că circumstanțele acestui caz sunt foarte dificile de a le distinge de cele ale hotărîrii Ciorap c.Moldova (nr. 2) (nr. 7481/06, 20 iulie 2010), în care Curtea a constatat violarea articolului 3 din Convenție. Guvernul este de părere că hotărârea în acest caz se referă la toate procedurile referitoare la detenția reclamantului, la afirmațiile sale cu privire la abuz și pretinsa lipsă de îngrijire medicală corespunzătoare. Procedurile în ambele cazuri au aceeași bază, care au fost deja examinate de către Înalta Curte.Guvernul consideră că, în acest caz, nu a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție şi susţine poziția adoptată de către instanțele naționale, în cadrul unei proceduri civile încheiate la 07 februarie 2008.

Raţionamentele CEDO:

      a. Pretinsul abuz din partea instituţiilor medicale privind intervenţia chirurgicală la care a fost supus reclamantul

Curtea reamintește că, în cazurile abuzurilor în care deținuții în mod abuziv au fost supuși intervențiilor medicale împotriva voinței lor, măsura aceasta fiind o necesitate terapeutică din punct de vedere al concepțiilor medicale în principiu, nu este considerată ca inumană sau degradantă. Cu toate acestea, Curtea a specificat că ţinea de responsabilitatea medicilor de a asigura ca necesitatea medicală să fie demonstrată în mod convingător. În partea ce ţine de compensaţiile acordate Curtea specific ca să fie luată în considerare întrebarea dacă valoarea compensației acordate reclamantului a fost potrivită de această dată. Înalta Curte constată că Curtea Supremă de Justiție a acordat reclamantului echivalentul a 400 EUR pentru prejudiciul material, și menţionează că această sumă este mult mai mică decât sumele alocate de către Curte în cazuri similare[1].

Totodată Curtea consideră că reclamantul nu și-a pierdut calitatea de victimă, după adoptarea deciziei din 7 februarie 2008 de către Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, Curtea constată că a existat o încălcare ce ţine de fondul cauzei în conformitate cu articolul 3 din Convenție privind interventiile chirurgicale la care a fost supus reclamantul.

b. Cu privire la pretinsul eșec din partea autorităților de a supraveghea acţiunile medicilor în timpul intervenţiei chirurgicale

În această speţă, Curtea constată că nu există dovezi că personalul medical ar fi acționat cu intenția de a abuza de reclamant după cum pretinde reclamantul că medicii ar fi făcut experimente medicale pe corpul său. Nu se poate afirma, prin urmare, că autoritățile naționale ar fi trebuit să inițieze o anchetă penală din propria iniţiatitvă.Curtea indică că reclamantul a avut oportunitatea oferită de legislația națională de a solicita deschiderea unei anchete penale împotriva medicilor.În acest sens, se precizează că, după o examinare medico-legală, procurorul a decis să nu iniţieze proceduri pentru a da curs plângerii penale înaintate de reclamant pe motiv că personalul medical nu a comis nici o infracțiune. De asemenea, Curtea notează că reclamantul a folosit calea de atac oferită de către sistemul legal din Moldova și a solicitat despăgubiri printr-o acțiune civilă împotriva spitalului penitenciarului.În cadrul procedurii civile, el a fost în măsură să prezinte argumentele sale, să indice dovezi care păreau relevante și adecvate pentru a putea participa la audieri cu privire la fondul cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat acţiunile personalului medical şi au constatat că ele au fost ilegale şi abuzive, iar reclamantului i-au fost allocate compensaţii. Prin urmare, plîngerea acestuia a fost examinată la nivel naţional.

Decizia CEDO:

Curtea a constatat, în unanimitate,violarea art. 3 din Convenție, doar sub aspect material. Totodată, Curtea Europeană a constatat că nu a existat o încălcare a articolului 3 din Convenţie sub aspect procedural, deoarece plîngerea reclamantului referitoare la acţiunile ilegale ale personalului medical a fost admisă de către instanţele judecătoreşti naţionale, fiindu-i acordate despăgubiri în acest sens.

Costuri şi cheltuieli:

Curtea a acordat suma de EUR 9,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 150 pentru cheltuielile de traduceri.

Hotărîrea în original poate fi accestă la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-145339 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă