La data de 22 aprilie 2014, CEDO a pronunţat hotărîrea în cauza Tripăduş vs Republica Moldova (cererea nr. 34382/07).

Subiectul cererii:

Reclamantul, Anatolie Tripăduş, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în 1957 și locuiește în Bălți (Republica Moldova). Cazul se referă la reclamațiile domnului Tripăduş cu privire la arestarea şi detenţia acestuia pentru delapidare.

Circumstanţele cauzei:

Dl. Tripăduş a fost implicat într-o serie de tranzacții comerciale în ceea ce privește construcțiile efectuate de către o firmă în construcții în care S.F. și L.B. erau parteneri. La 29 martie 2004, L.B. și S.F. au fondat a companie, în care au deținut cote egale, stabilind un capital inițial de 5,400 MDL. La 17 decembrie 2004, L.B. a vândut lui S.F. zece procente din acțiuni, și la 11 februarie 2005 a vândut lui F.M. patruzeci la sută din acțiuni, tranzacțiile fiind înregistrate la Camera Înregistrării de Stat.La 14 februarie 2006, N.N. în numele lui F.M., a inițiat o acțiune împotriva lui S.F. de excludere a acestuia din acționari, pe motiv că nu a plătit pentru acțiunile sale.La 15 martie 2006, instanța de judecată a admis acțiunea și a dispus excluderea lui S.F., F.M. devenind unicul acționar. La 31 martie 2006, hotărârea a devenit definitivă și Camera Înregistrării de Stat a operat modificările corespunzătoare în actele de constituire a companiei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 iulie 2006 cauza a fost trimisă la rejudecare. La 2 august 2006, S. F. a înaintat o acțiune reconvențională către F.M., cu privire la anularea tuturor actelor de excludere a asociaților și recunoașterea în calitate de fondator unic. La 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea principală și a admis acțiunea reconvențională. Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia instanței de apel.Între timp S. F. a depus o plângere penală în care a susținut că excluderea sa dintre partenerii companiei, a fost ilegală.

În urma acestei plângeri, domnul Tripăduş a fost arestat și la 22 iunie 2007 a ​​fost plasat în detenție preventivă. Procurorul Anti-Corupției a fost de părere, în special, că excluderea lui S.F. ca partener a fost efectuată la ordinul domnului Tripăduş. La data de 28 iunie 2007, acesta a fost acuzat de delapidare.

În perioada iunie-august 2007, reţinerea sa în arest preventiv a fost prelungită de patru ori până în noiembrie 2007. Între timp, un alt şir de acţiuni a fost deschis pe seama acuzațiilor domnului Tripăduş unde s-a invocat că în perioada arestului preventiv , “a fost bătut în timpul arestării sale în iunie 2007” Aceste proceduri au fost întrerupte printr-o încheiere emisă în decembrie 2007.

Prin ordonanța din 30 august 2007, a fost încetată investigația privind pretinsa maltratare a reclamantului la reținerea acestuia, pe motiv că forța folosită de poliție nu a depășit limitele legale și că nu ar fi avut loc alte manifestări de violență.La 31 octombrie 2007, Procuratura generală a anulat ordonanța din 30 august 2007, pe motiv că investigația ca a fost una superficială.La 26 decembrie 2007, din nou a fost încetată investigația privind pretinsa maltratare a reclamantului. Reclamantul nu a contestat această ordonanță.

Bazîndu-se pe art. 3 al Convenţiei, şi anume interzicerea torturii şi tratamentului inuman şi degradant Dl Tripăduş invocă în cererea sa rele tratamente pe durata arestului său şi lipsa investigaţiilor efective. În conformitate cu articolul 5 § 1 și 3 (dreptul la libertate și siguranță), el se plânge în continuare că arestarea sa nu a fost bazată pe suspiciuni plauzibile și că custodia lui nu a fost justificată în mod pertinent şi concludent. în conformitate cu articolul 5 § 4 (dreptul la o decizie rapidă cu privire la legalitatea detenției), el se plânge în continuare că audierile privind prelungirea detenției sale provizorii au avut loc în absența sa, și că el a fost în imposibilitate de a avea acces la documentele din dosar.

Poziţia Guvernului:

Guvernul susține, în primul rând, că reclamantul nu a fost supus, în timpul arestării sale, tratamentului contrar articolului 3 din Convenție și, în al doilea rând, că ancheta efectuată de către autoritățile, competenţa a fost imparțială și completă.Mai mult ca atît, Guvernul indică faptul că documentele solicitate de reclamant erau confidențiale și că el a avut posibilitatea să ia cunoştinţă de materialele dosarului după încheierea investigației cazului.

Raţionamentele CEDO:

În acest caz, Curtea notează că la 22 iunie 2007, judecătorul a decis să plaseze reclamantul în detenţie până la 29 iunie 2007 la ora 11:59. Se constată că decizia din 2007  avea temei juridic şi a fost valabilă și suficientă pentru detenția reclamantului în perioada 22-28 iunie 2006.

Având în vedere natura actelor imputate reclamantului, Curtea notează că reclamantul şi avocaţii săi, să fi luat cunoștință de argumentele depuse de către partea vătămată, le-ar fi oferit o șansă reală de a contesta probele din spatele acuzațiilor aduse împotriva reclamantului în cauză și de a combate astfel teoria cu privire la comiterea infracțiunii suspectate.

Curtea observă că, în sistemul judiciar din Moldova, problema prelungirii detenției unui deținut este examinată, la cererea procurorului de către un judecător de instrucţie sau o instanță judecătorească, (cel puțin în fiecare lună la faza de investigare și cel puțin o dată la trei luni, la faza de judecată).De asemenea, se constată că deținutul poate înainta o cerere de eliberare, în orice moment în timpul anchetei, fără a aștepta o anumită perioadă de timp.Se notează în continuare că toate deciziile în arest preventiv pot fi atacate la o instanţă judecătorească.

Decizia CEDO:

Curtea a hotărît în unanimitate să declare admisibilă plângerea în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție cu privire la încălcarea principiilor egalității armelor și contradictorialitatea. Curtea a notat că nu a fost contestat de către reclamant faptul precum că apărarea nu a avut acces la unele elemente din dosar privind arestarea provizorie, printre altele, întregistrarea unor convorbiri telefonice, etc. De asemenea, ea a notat că reclamantul nu a avut acces la documentele privind percheziția domiciliului, etc. Curtea hotărăște, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție.

Costuri şi Cheltuieli:

Curtea a acordat 2000 Euro cu titlu de prejudiciu moralşi 2000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli

La prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolul 45 § 2 al Convenției și articolul 74 § 2 din Regulamentul Curții, opinia separată a judecătorului Popović.

OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTORULUI POPOVIC

Am votat cu majoritatea pentru încălcarea articolului 5 din Convenție, dar, din păcate, este imposibil să nu îmi expun concluziile în ceea ce privește critica referitoare la înlocuirea avocaților reclamantului. Se referă la discuția pe fondul cauzei încălcareaprevederilorlegate de articolul 6 din Convenție, în absența unei analize atente, şi anume comportamentul judecătorului față de reclamant, la nivel național în ce priveşte tratamentul inuman în sensul articolului 3 al Convenției.

Hotărîrea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-142462 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă