La data de 11 februarie 2014, CEDO a pronunţat hotărârea în cauza Sandu vs.Moldova.

Subiectul cererii:

În cauza Sandu vs. Moldova, reclamantul Victor Sandu, la momentul evenimentelor deţinea funcţia de director al Clinicii Veterinare de Stat. Potrivit versiunii oficiale, la 25 septembrie 2006, o persoană (C.) a venit la biroul reclamantului solicitând vaccinarea câinelui său şi eliberarea unui act de călătorie pentru animal. Reclamantul i-a comunicat că procedura poate dura 2-3 luni, dar o poate urgenta. În schimbul unei sume de 1,000 lei, reclamantul urma să-i elibereze acestui cetăţean actul relevant, fără însă a examina câinele, ştiind că nu a fost vaccinat. Imediat după discuție, C. a depus o plângere la poliţie solicitând reţinerea reclamantului pentru luarea de mită. În aceeaşi zi, C. a intrat în biroul reclamantului şi i-a comunicat că are doar 400 lei. Reclamantul a luat banii şi i-a aplicat ştampila în actele necesare în acel moment ofiţerii de poliție au intrat în biroul reclamantului şi au depistat în buzunarul său 400 lei, care erau marcaţi ca şi mită.

În faţa Curţii, reclamantul s-aplâns în sensul art. 6 § 1 CEDO că a fost victima unei provocări. El a reiterat, inter alia, implicarea lui C. în alte cauze similare de provocare şi condamnare a două alte persoane. El, de asemenea, s-a plâns că instanţele au eşuat să respecte principiul egalităţii armelor şi că nu au motivat suficient deciziile sale. Reclamantul se plânge în baza art. 6 § 3 (b) CEDO că procuratura nu a depistat la timp decizia procuraturii generale din 25 septembrie 2006, ceea ce l-a împiedicat să conteste acea decizie în faţa instanţelor. În final, el s-a plâns în sensul art. 5 CEDO că a fost deţinut 72 ore în lipsa unei suspiciuni rezonabile că a comis o crimă şi că nu au exista motive să-l ţină în detenţie preventivă.

Circumstanţele cauzei:

La 8 decembrie 2006, Judecătoria Rîşcani a transferat cauza pentru examinare la Judecătoria Botanica după competenţă. La 27 martie 2007 avocatul reclamantului a solicitat instanţei să excludă din dosar toate actele adoptate pe această cauză deoarece au fost obţinute cu încălcarea competenţei teritoriale şi materiale. Instanţa a amânat de două ori judecarea cauzei pentru ca procurorul să prezinte probe în acest sens. La 13 aprilie 2007, procurorul a prezentat decizia Procurorului General din 25 septembrie 2006 menţionată mai sus, prin care a fost acordată competenţa teritorială sectorului de poliţie Rîşcani; anterior decizia nu era anexată la dosar. Avocatul reclamantului a obiectat împotriva anexării acestui act, menţionând că existenţa acestuia nu a fost menţionată anterior niciodată şi că dânsul are suspiciuni serioase de a considera că acest act a fost cu efect retroactiv. Potrivit procurorului, acest act a fost din greşeală anexat la materialele unui alt dosar şi a fost depistat cu puţin timp înainte de a-l prezenta în instanţă. La 17 aprilie 2007, Judecătoria Botanica l-a găsit vinovat pe reclamant de comiterea infracţiunii de luare de mită şi a dispus plata unei amenzi de 60,000 lei şi doi ani de interdicţie de a ocupa funcţia de medic veterinar. La 31 mai 2007, Curtea de apel Chişinău a menţinut soluţia primei instanţe, iar la 24 octombrie 2007 Curtea Supremă de Justiţie a menținut soluțiile anterioare, argumentîndu-şi poziţia cuvînt în cuvînt cu raţionamentele instanţelor inferioare.

Reclamantul a prezentat Curţii probe, precum că C. a înaintat plângeri similare pentru corupere pasivă împotriva a cel puţin încă două persoane, care de asemenea au fost condamnate.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a declarat că reclamantul nu a fost victima unei înscenări şi că C. nu a avut legături cu poliția, care doar a luat măsuri după ce solicitantului i-a cerut lui C. să plătească mită. În consecință, poliția s-a implicat numai după ce reclamantul a inițiat deja activitatea sa criminală și au primit un raport cu privire la comportamentul său de la C., o persoană privată. C. a confirmat aceasta versiune a evenimentelor în instanță și instanțele de judecată au acceptat această explicație. În plus, garanțiile procedurale în vederea înscenării, ca și acțiunile poliției au fost supuse unui control judiciar ex post factum. Mai mult decît atît, presupusele nereguli procedurale - cum ar fi acuzația că ancheta penală a fost inițiată numai după ce a avut loc luarea de mită - au fost nefondate, deoarece informaţia lui C. potrivit căreia i s-a cerut să plătească mită nu a fost suficientă, ca motiv pentru inițierea unei anchete. Mai mult decât atât, decizia prin care a fost acordată competenţa teritorială sectorului de poliţie Rîşcani a fost semnată de un procuror adjunct, fără ca numele său să fie indicat separat, așa cum se practică de obicei, și, astfel, toate cerințele procedurale au fost respectate.

Raţionamentele CEDO:

Curtea a precizat că pentru a verifica dacă reclamantul a fost provocat să comită infracțiunea, trebuie să stabilească dacă acesta putea fi considerat, în mod rezonabil, ca implicat în activități criminale corespunzătoare, până la implicarea poliției. Ceea ce presupune necesitatea verificării dacă reclamantul ar fi comis infracțiunea în absența pretinsei provocări.

Curtea a reiterat că dacă implicarea poliției se limitează la asistarea unui privat în documentarea comiterii unui act ilegal de către un alt privat, factorul determinant rămâne conduita acestor două persoane. Corespunzător, din moment ce reclamantul a pretins că C. La provocat să comită infracțiunea, este necesar de a examina modul în care instanțele naționale au analizat, în speță, conduita lui C. În această privință Curtea a notat că reclamantul a invocat în fața instanțelor naționale că C. nu a avut vreodată un cîine. Corespunzător, el nu avea nici un motiv pentru a vizita biroul reclamantului și a cere documentele de vaccinare. Documentul câinelui, anexat la dosar, viza un câine de altă rasă decât cel inițial indicat de C. în plângerea sa la poliție. Mai mult decât atât, potrivit reclamantului, și acest fapt nu a fost disputat de Guvern, documentul respectiv menționa că câinele aparținea unei alte persoane, altul decât C.

În opinia Curții, inconsistențele, sus menționate, dintre versiunea lui C. și probele obiective disponibile la momentul de referință de a decide de a documenta luarea de mită de către reclamant, urmau să determine poliția să aibă bănuieli rezonabile sau cel puțin că determine o verificare mai detaliată a veridicității plângerii și a motivelor acesteia. Corespunzător, din moment ce C. a prezentat informație falsă, în ceea ce privește deținerea unui câine și necesitatea obținerii documentelor corespunzătoare, credibilitatea acestuia în ceea ce privește pretinsa solicitare a mitei de către reclamant trebuia să fie zdruncinată. La rândul său, instanțele naționale trebuiau să facă o evaluare corespunzătoare a acestor inconsistențe și a modului în care polițiștii au reacționat la acestea.

Curtea a notat că reclamantul a invocat, explicit, aceste argumente în fața instanțelor naționale, acuzând pe C. de provocare, cu asistența poliției. În această situație, este sarcina acuzării să demonstreze că nu a avut loc o provocare, în absența acestei dovezi, este sarcina autorităților judiciare să examineze faptele speței și să întreprindă pașii necesari pentru a descoperi adevărul, în determinarea dacă a avut loc o provocare. Totuși, fără a analiza aceste argumente, toate trei grade de jurisdicție s-au bazat pe versiunea lui C. despre evenimentele respective și faptul că reclamantul a acceptat în mod conștient mita. Cu alte cuvinte, deși reclamantul a contestat în mod direct credibilitatea lui C., instanțele doar s-au referit la declarațiile lui C., fără a examina credibilitatea și posibilitatea că C. să fi provocat reclamantul să comită infracțiunea din anumite motive.

Curtea de asemenea a notat că nu existau suspiciuni obiective că reclamantul ar fi fost implicat în careva activități criminale înainte de evenimentele respective. Și nici nu existau dovezi că el ar fi fost predispus să comită infracțiuni. Argumentul Guvernului că poliția nu putea iniția urmărire penală împotriva reclamantului înainte ca ei să obțină dovezi că el a comis infracțiunea, doar confirmă aceasta. Curtea a considerat că instanțele naționale n-au evaluat în mod corespunzător dacă acțiunile lui C. au avut efectul provocării reclamantului să comită infracțiunea și dacă existau care indici să infracțiunea putea fi comisă fără această intervenție. Deși instanțele naționale aveau motive să presupună că exista o provocare, ele nu au analizat elementele de fapt și de drept care ar fi ajutat să distingă provocarea de o formă legitimă a unei activități de investigație. Prin urmare Curtea a constatat aici o încălcare a art.6 § 1 a Convenţiei.

Decizia CEDO:

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art.6, dreptul la un proces echitabil, notând că potrivit acuzării de stat, o persoană privată a mers în biroul reclamantului, unde i s-a cerut mită pentru accelerarea procesului de eliberare a documentelor de vaccinare a câinelui său. Urmare a adresării la poliție, s-a aranjat o a doua vizită în biroul reclamantului, pentru a demonstra comiterea infracțiunii de luare mită. Din moment ce nici un ofițer nu a fost implicat direct, prezenta cauză nu vizează prestația unui agent sub acoperire, ci mai mult acțiuni a unui privat, ce acționează sub supravegherea poliției.

În ceea ce priveşte încălcarea art.5 al Convenției, având în vedere toate materialele aflate în posesia sa, Curtea nu a constatat nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție, astfel această parte a cererii a fost respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în conformitate cu articolul 35 § § 3 ( a) și 4 din Convenție.

Hotărârea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-140773 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă