La data de 28 ianuarie 2014 Curtea a pronunțat hotărârea Buhaniuc vs.Moldova (cererea nr. 56074/10).

Subiectul cererii:

În cauza Buhaniuc vs. Moldova, reclamantul Sergiu Buhaniuc născut în 1990 și locuiește în Chișinău. La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. La 6 şi 7 aprilie 2009 au avut loc proteste împotriva rezultatelor alegerilor, fiind arestate câteva sute de persoane. În seara de 07 aprilie 2009 reclamantul a fost arestat și sancționat cu 10 zile de arest administrativ. Reclamantul pretinde că la reținere a fost maltratat de către mai multe persoane în civil, în cadrul Comisariatului de Poliție Buiucani și ulterior în cadrul Comisariatului General de Poliție. În faţa Curţii reclamantul invocând art. 3 CEDO, s-a plâns de relele tratamente la care a fost supus de către poliție. De asemenea, el s-a plâns de omisiunea organelor competente de a asigura o investigație efectivă  a pretinselor rele tratamente.

Circumstanţele cauzei:

În particular, reclamantul a fost bătut de grupuri de 5 - 12 persoane în uniformă şi civil; trecut prin „coridorul morţii” la CGP, în care mai multe persoane i-au aplicat lovituri pe tot corpul, în timp ce era escortat prin coridoarele comisariatului, sau de la maşina poliţiei până la intrare în comisariat sau penitenciar; lovituri simultane cu palmele peste urechi („tortura-telefon”); lovituri cu pumnul şi cu bastonul peste cap; etc. Potrivit reclamantului condițiile de detenție erau următoarele: celulă lipsită de ventilare, localizată în subsol; insuficienţa de aer; restricţia mobilităţii fizice (se aflau 9 persoane într-o încăpere de cea 4X4m); lipsa accesului la asistenţă medicală, în pofida faptului că avea dureri insuportabile de cap, hematoame vizibile sub ochi, în regiunea spatelui, picioarelor; restricţia facilităţilor igienice; etc.

La data de 15 aprilie 2009 a fost înregistrată explicaţia petiţionarului în Procuratura militară Chişinău privind maltratarea acestuia de către colaboratorii de poliţie.

Prin ordonanţa Procuraturii militare Chişinău din 29 mai 2009 s-a dispus de a refuza începerea urmăririi penale pe faptul excesului de putere şi depăşirea atribuţiilor de serviciu comise de către colaboratorii poliţiei la reţinerea din 07 aprilie 2009 petiţionarului.

Prin ordonanţa Procurorului militar Chişinău din 18 februarie 2010 s-a dispus respingerea plângerii petiţionarului privind anularea ordonanţei de refuz în începerea urmăririi penale.

Prin încheierea din 19 aprilie 2010 s-a dispus admiterea plângerii înaintate de petiţionar şi declarată nulă ordonanţa procurorului militar din 29 mai 2009, cu obligarea procurorului de a efectua un control suplimentar asupra cazului.

Poziţia Guvernului:

Guvernul a declarat că reclamantul nu a epuizat toate căile interne de atac disponibile. S-a menţionat de asemenea că, atunci când au parvenit noi informații anchetatorii au acţionat rapid. Prin urmare, întârzierile aparente, care s-au produs din cauza unor factori obiectivi, cum ar fi faptul că nu a fost identificat nici un suspect, nu ar trebui să fie luate în considerare la determinarea eficienței anchetei.

Raţionamentele CEDO:

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 CEDO, sub aspect material, notând că reclamantul a fost reținut de poliție la 07 aprilie 2009 și la 11 aprilie 2009 a fost examinat de un medic, care a constatat un hematom la ochiul stâng. De asemenea, ea a notat că concluzia medicului a fost adoptată în prezența unui ofițer de poliție, fapt ce a obstrucționat orice tentativă a reclamantului de a arăta medicului mai multe leziuni, de frica continuării torturii. Tinînd cont de starea generală de incertitudine în diverse locuri de detenție după violențele din 07 aprilie 2009, frica reclamantului a fost fundamentată. Constatările centrului Memoria pot doar să confirme alegațiile reclamantului, în special trauma capului și starea post traumatică a urechii.

Având în vedere omisiunea de a efectua o examinare medicală la plasarea reclamantului în detenție și lipsa unei mențiuni privind utilizarea forței sau orice altă leziune pe corpul acestuia, Curtea a constatat că autoritățile nu au prezentat nici o dovadă precum că reclamantul a suferit leziunile respective până la reținere și nu a prezentat o explicație plauzibilă a sursei hematomului la ochi. Medicii centrului Memoria au constatat mai multe semne a maltratării.

Mai mult decât atât, reclamantul s-a plîns de condițiile inumane de detenție, ceea ce în opinia Curții sunt elemente suplimentare ce au contribuit la anxietatea și suferința la care a fost supus reclamantul urmare a maltratării.

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 CEDO, sub aspect procedural, notând că investigația pe marginea plângerii reclamantului a fost serios viciată. În primul rând, ea a notat că în pofida alegațiilor serioase împotriva ofițerilor de poliție, nu a fost inițiată careva urmărire penală până în mai 2010, mai mult de un an de zile de la depunerea plângerii. Mai mult decât atât, după cum a fost constatat de către judecătorul de instrucție, ordonanțele din 2009 și 2010 sau bazat doar pe declarațiile ofițerilor de poliție.

Curtea a notat că ordonanța din 29 mai 2009 nu a fost notificată reclamantului până la 22 ianuarie 2010, ceea ce a constituit o tergiversare inexplicabilă. Corespunzător Curtea nu a fost convinsă de poziția Guvernului că procurorul a acționat rapid la apariția unor informații noi.

În final Curtea a observat că după reluarea cauzei urmare a comunicării cererii Guvernului, procurorul a identificat 12 diferite acțiuni de investigație ce urmau a fi efectuate. Este la latitudinea investigatorilor să-si organizeze lucrul într-o manieră potrivită pentru investigarea unei anumite infracțiuni. Totuși Curtea nu poate să nu noteze că în februarie 2012, după aproape trei ani de la înaintarea plângerilor de maltratare, cele 12 acțiuni presupuneau măsuri de bază ce urmau a fi luate, fără care investigația nu putea fi considerată eficientă. Având în vedere ineficiența investigației pe marginea plângerii reclamantului, Curtea a considerat că nu era necesar de a aștepta rezultatele investigației pentru a epuiza căile interne de recurs.

Decizia CEDO:

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 al Convenţiei atît sub aspect material cît şi procedural.

Costuri şi cheltuieli:

Reclamantul a cerut 30,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,370 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului 15,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,370 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Hotărîrea în original poate fi accesată la:

http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-140238 

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă