Yılmaz Yıldız și alții v. Turcia - 4524/06

Hotărârea din 14.10.2014 [Secția a II-a]

Articolul 11

Articolul 11-1

Libertatea de întrunire paşnică

Eșecul de a evalua proporționalitatea la condamnarea reclamanților pentru participarea la demonstrații publice: încălcare.

În fapt – În calitatea lor de lideri și de ofițeri ai reprezentanțelor locale ale Uniunii lucrătorilor din domeniul sănătății și al celui social, reclamanții au participat la demonstrații desfășurate în curtea a două spitale locale, unde au citit un comunicat de presă emis de către sindicat, care critica trecerii spitalelor în subordinea Ministerului Sănătății. Poliția nu a împiedicat sau intervenit în niciuna dintre întruniri, în schimb a aplicat avertismente verbale privind caracterul ilegal al acțiunilor lor, ordonând dispersarea. În procedurile judiciare ulterioare, reclamanții au fost găsiți vinovați de nerespectarea ordinelor oficiale, fiindu-le impusă plata unei amenzi de aproximativ 62 EUR fiecare. Condamnările lor au fost menținute în apel.

În drept – Articolul 11: Urmărirea și condamnarea reclamanților pentru punerea în discuție a trecerii spitalelor în subordinea Ministerul Sănătății – o problemă actuală în acea perioadă – ar fi putut avea un efect inhibitor, descurajându-i să participe la întruniri de acest gen în viitor. Astfel, aceste măsuri au constituit o ingerință în dreptul lor la libertatea de întrunire pașnică. Curtea a reiterat faptul că orice demonstrație desfășurată într-un spațiu public perturbă într-o anumită măsură, în mod inevitabil, viața de zi cu zi și, prin urmare, a fost foarte important ca autoritățile publice să dea dovadă de un anumit grad de toleranță față de întrunirile pașnice, dacă se dorește ca libertatea de întrunire garantată de articolul 11 să nu fie golită de întreaga sa substanță. Mai mult, demonstrațiile pașnice nu ar trebui să facă, de principiu, obiectul amenințărilor cu aplicarea de sancțiuni penale. Cu toate acestea, reclamanții au fost condamnați pentru simpla participare la o demonstrație publică, fără o evaluare, din partea instanțelor naționale, a proporționalității acestor ingerințe cu libertatea lor de întrunire. Motivele oferite de către instanțele naționale nu au fost relevante, și nici suficiente.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 1,500 EUR pentru fiecare, cu privire la prejudiciul moral suferit; 62 EUR pentru fiecare, cu privire la prejudiciul material suferit.