La 29 octombrie 2013 CEDO a pronunțat hotărârea Feodorov c. Moldovei (cererea nr. 42434/06).

În cauza Feodorov c. Moldovei, Sergiu Feodorov, s-a născut în 1981 şi a decedat în 2008. Matuşa sa, Elena Sturza şi-a exprimat dorinţa de a continua examinarea cererii.

La 26 ianuarie 2006, Sergiu Feodorov a fost reţinut de politie în urma unei încăierări cu alte trei persoane, şi apoi dus cu forţa la Comisariatul de politie Buiucani. Potrivit reclamantului, la sediul comisariatului el a fost bătut cu pumnii şi cu picioarele în cap şi în alte părţi ale corpului de către poliţişti.

In aceiaşi zi, împotriva reclamantului a fost intentata o procedura administrativă pe motivul tulburării ordinii publice, aplicarea violenţei şi refuzul de a se subordona ordinului colaboratorului de poliţie, pentru care a fost pus sub arest.

La 27 ianuarie 2006, judecătoria Buiucani l-a găsit vinovat pe reclamant de săvârşirea contravenţiei imputate şi i-a stabilit sancţiunea sub formă de arest administrativ pe o perioada de 5 zile, care s-a încheiat la 1 februarie 2006. Reclamantul a declarat ca în timpul detenţiei sale el a fost maltratat de poliţişti.

La 2 februarie 2006, a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală care a concluzionat că reclamantul avea leziuni corporale uşoare.

La 8 februarie 2006, reclamantul a efectuat o radiografie prin care s-a constatat fractura nasului fără deplasare.

La 12 mai 2006, reclamantul a înaintat o plângere Procurorului General pe motivul maltratării sale în Comisariatul de poliţie.

La 7 iunie 2006, procurorul A.P. a emis o ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale pe motivul ca fapta nu întruneşte elementele infracţiunii, în special, ca leziunile corporale descrise în raportul de expertiză medico-legală din 2 februarie 2006 au fost cauzate reclamantului până la sosirea politiei la locul încăierării.

La 16 iunie 2006, reprezentantul reclamantului a atacat ordonanţa procurorului. La 6 iulie 2006 judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Buiucani a respins recursul ca neîntemeiat.

In urma unui examen medical efectuat de reclamant la cererea avocatului său la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii, i s-a eliberat un certificat care atesta următoarea diagnoza:

Consecinţele tulburării cerebrale organice (traumatisme craniene, accident vascular cerebral). Psihosindrom organic. Hipertensiune arteriala de gradul II (…) Insuficienţa Cardiacă 0. Hepatită cronică de etiologie toxică. Pielonefrita cronica bilaterala. Diateza urică. Tulburare de stres post-traumatic. Sindrom depresiv.

In scopul acumulării tuturor actelor relevante pentru a introduce o cerere la CEDO, reprezentantul reclamantului a cerut la 6 septembrie 2006 procurorului A.P. să elibereze o copie a declaraţiei reclamantului cu privire la maltratare. Nici o acţiune nu a fost luată pe aceasta cerere.

Invocând violarea art.3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratare în Comisariatul de politie Buiucani şi lipsa unei anchete efective. De asemenea, el s-a plâns de lipsa unui recurs intern efectiv în sensul art. 13 CEDO în privinţa drepturilor sale garantate de art.3 CEDO; precum şi violarea art. 34 CEDO pe motivul că refuzul procurorului de a elibera o copie de pe declaraţia cu privire la pretinsa maltratare a adus atingere dreptului său de a se adresa fără nici o piedică cu o cerere la Curte.

Curtea a constatat, cu o majoritate de voturi, violarea art. 3 CEDO, sub aspect procedural, observând că părțile au poziții diferite referitor la sursa leziunilor cauzate reclamantului. Potrivit reclamantului, leziunile au fost provocate de către trei persoane și de poliție, pe când Guvernul susține că leziunile au fost cauzate doar în timpul unei altercații, până la sosirea poliției.

Curtea a stabilit că a avut loc o altercație violentă în stradă, și o parte din leziunile reclamantului au fost cauzate în altercația respectivă. Ea, de asemenea, a luat act de faptul că reclamantul a depus o plângere privind altercația împotriva celor trei persoane. Prin urmare, ea a constatat că nu este clar, dacă toate leziunile reclamantului au fost cauzate în cadrul altercației din stradă.

Curtea a observat că reclamantul nu a fost supus unui examen medical, la plasarea acestuia în custodia poliției. Ea a notat că  reclamantul a fost supus unui examen medical la 27 ianuarie 2006, astfel fiind stabilit că el a avut nasul spart și o rană în urechea dreaptă, etc.

Curtea a menționat, de asemenea, că a doua zi după eliberarea sa, șase zile după primul examen medical, reclamantul a fost consultant un medic legist, în ordine privată, care a stabilit leziuni suplimentare, și anume vânătăi pe ochi, obraz, etc. Ea a notat că aceste constatări sunt consistente cu poziția reclamantului, care a pretins că a primit, de asemenea, după plasarea în detenție, lovituri în cap.

Prin urmare, este de competența Curții să stabilească dacă Guvernul a prezentat o explicație plauzibilă a sursei vătămărilor. Având în vedere lipsa examinării medicale la plasarea în custodie, Curtea a considerat că nu a fost demonstrat că leziunile reclamantului au fost cauzate în altercația produsă anterior reținerii. O atenție deosebită a fost acordată concluziilor din cel de al doilea raport medical, perfectat după eliberarea reclamantului. Ea a notat, că Guvernul nu a explicat sursa noilor leziuni.

Curtea a notat că, aparent, urmărirea penală, nu a încercat să identifice potențialii martori la altercația din stradă. De asemenea, ea a subliniat lipsa oricărei explicații din partea autorităților cu privire la sursa leziunilor constatate în cea de a doua examinare medicală a reclamantului. Aparent, autoritățile au acceptat ipoteza polițiștilor, fără a efectua investigații suplimentare.

În ceea ce privește chestiunea, dacă reclamantul a fost supus unui tratament, contrar articolului 3 în timpul detenției sale, Curtea în acest sens a remarcat că, în pofida rapoartelor medicale nominalizate, nu există dovezi, în afara oricărui dubiu, privind sursa leziunilor corporale ale reclamantului. Cu toate acestea, Curtea a subliniat, că această imposibilitate se datorează, în mare parte, lipsei unei anchete minuțioase și eficace, pe marginea plângerii reclamantului privind maltratarea.

Restul cerințelor formulate în cerere în fața Curții, privind violarea art. 13 CEDO, au fost lăsate fără examinare.

Reclamanta a solicitat EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 6,375 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei EUR 5,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 650 cu titlu de costuri și cheltuieli, având în vedere asistența primită anterior, în acest sens, în mărime de EUR 850.

În fața Curții reclamanta a fost reprezentat de către R. Zadoinov, avocat din Chișinău.

Judecătorul Alvina Gyulumyan a formulat o opinie separată.

Hotarârea integrală o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-128057