La 15 octombrie 2013 CEDO a pronunțată hotărârea Timuş şi Ţaruş c. Moldovei (cererea nr. 70077/11)

În cauza Timuş şi Ţaruş c. Moldovei, reclamanţi sunt Serghei Timuş şi Victoria Ţaruş.

La data de 14 martie 2009 fratele reclamanţilor Alexei Vlasi a fost omorât în urma unei acţiuni operative a poliţiei.

La 14 martie 2009 aproximativ la orele 22.20., trei ofiţeri de poliţie îmbrăcaţi în civil au intrat într-un bloc pentru a aresta un suspect. În scară, dânşii au întâlnit un grup din 5 persoane, dintre care doi bărbaţi şi trei femei, care coborau treptele. Nimeni din acele 5 persoane nu era suspectat de poliţie.

Unul dintre poliţişti imediat l-a reținut pe unul din bărbaţi G. Alexei Valsi şi una din femei, membră a grupului, care a văzut incidentul deoarece se afla câteva trepte mai sus. Doi dintre poliţişti s-au luat în goană după Alexei Vlasi şi l-au prins. Imediat după aceasta, unul dintre poliţişti l-a împuşcat pe Alexei Vlasi în cap. Alexei Vlasi a decedat la faţa locului.

După aceasta a avut loc o investigaţie unde au fost interogaţi toţi martorii, precum şi ofiţerii de poliţie.

Versiunea grupului de persoane care îl însoțeau pe Alexei Vlasi a fost că ofiţerii de poliţie erau înarmaţi şi foarte violenţi. La întâmpinarea grupului, unul din ei a  început să maltrateze pe G., în timp ce alţi doi alergau pe scări pentru a-l prinde pe Alexei Vlasi. După ce l-au prins, ei au început să-l bată. Se pare că unul din poliţişti se cunoştea cu Alexei. Dânsul i-a cerut poliţiştilor să nu-l bată deoarece vrea să fie examinat de un medic legist şi să depună o plângere. Atunci când Alexei s-a întors către unul din poliţişti, acesta i-a pus pistolul la cap. Alexei a repetat că doreşte să depună o plângere şi imediat după aceasta a fost împușcat. După aceasta poliţistul a început să strige că nu a dorit să împuşte. Una din femei, M., care se afla cea mai aproape  a început să strige „De ce ai făcut asta?”. Atunci unul din poliţişti i-a ordonat tuturor să intre în apartamentul unuia din membrii grupului. Ultimul care a intrat a fost G. care a văzut înainte de a intra cum unul din poliţişti l-a înjunghiat pe alt poliţist cu un cuţit în zona coapsei. Când grupul de persoane ulterior a văzut cadavrul lui Alexei, amplasarea acestuia era diferită. Potrivit acestora, Alexei nu  avea nici o armă la el şi nu avea nimic în mână când a fost împuşcat.

Potrivit poliţiştilor, când Alexei alerga pe scări dânşii a crezut că el este unul din suspecţii după care ei au venit. Unul dintre poliţişti l-a prins, dar Alexei l-a lovit în faţă şi a început să fugă pe scări unde a fost prins de un alt poliţist. La un moment dat Alexei a scos cuţitul şi l-a înjunghiat pe în zona coapsei. După aceasta a vrut să-l înjunghie la faţă, însă poliţistul l-a împuşcat. În declaraţia sa iniţială, ofiţerul de poliţie a spus că nu a dorit să-l împuşte pe Alexei şi că regretă. Însă, ulterior şi-a schimbat depoziţiile şi a declarat că se afla în legitimă apărare.

Pe parcursul urmăririi penale Procuratura Chişinău a obţinut câteva rapoarte medico-legale care statuau, inter alia, că începutul rănii pe unde a trecut glontele se afla în partea superioară stângă  a gâtului, iar sfârşitul rănii se afla în partea dreaptă a frunţii. Raportul, de asemenea, a constatat semne de violenţă pe faţa lui Alexei. Un alt raport de expertiză nu a găsit amprentele lui Alexei pe cuţitul cu care l-ar fi înjunghiat pe unul din poliţişti.

La 21 septembrie 2009 Procuratura Chişinău a decis să înceteze urmărirea penală pe motiv că polițistul care l-a împuşcat pe Alexei se afla în legitimă apărare. Reclamanţii au contestat ordonanţa la Procuratura Generală şi la judecătorul de instrucţie.

La 9 octombrie 2009 Procurorul General a casat ordonanţa de neîncepere deoarece se baza în exclusivitate pe declaraţiile poliţiştilor. Mai mult nu a fost efectuată expertiza balistică.

La 22 octombrie 2009 judecătoria Râşcani a respins plângerea reclamanţilor pe motiv că cauza a fost „soluționată” de către Procuratura Generală.

Între timp, reclamanţii de asemenea au depus o plângere împotriva celor doi poliţişti pe motiv că au Alexei Vlasi a fost maltratat înainte de a fi omorât. Însă, la 30 iunie 2010 Procuratura Chişinău a respins cererea ca nefondată. La 20 octombrie 2010, urmare a plângerii reclamanților, Judecătoria Râşcani a casat decizia Procuraturii din 30 iunie 2010 pe motiv că investigaţia a fost incompletă.

La o dată nespecificată reclamanţii au solicitat Procuraturii Generale să schimbe procurorul ce conduceau urmărirea penală din cauza părtinirii acesteia. Totuşi, cererea a fost respinsă la 8 noiembrie 2010.

La o dată nespecificată a fost pregătit un raport balistic care a statuat că la momentul producerii împuşcăturii, victima se afla culcată şi nu a putut să se ridice.

La 15 septembrie 2011 Procuratura Chişinău a încetat urmărirea penală împotriva poliţiştilor pe motiv că poliţistul care a tras în Alexei Vlasi se afla în legitimă apărare.

Se pare că reclamanţii au atacat această ordonanţă.

În faţa Curţii reclamanţii s-au plâns în baza art. 2 şi 3 CEDO despre relele tratamente şi omorul fratelui său de către poliţişti. De asemenea, ei s-au plâns că autorităţile nu au dorit să se conformeze obligaţiilor sale în baza art. 2 şi 3 CEDO, în particular de a investiga efectiv plângerile sale. În final, ei s-au plâns că nu au dispus de un remediu efectiv cerut de art. 13 CEDO în ceea ce priveşte violările invocate mai sus.

Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 2 CEDO, sub aspect material și procedural, notând că nu a fost disputat de părți că Alexei Vlasi a fost împușcat în cap la reținere de un ofițer de poliție. Unica chestiune disputată a fost dacă folosirea forței letale a fost justificată în circumstanețele cauzei.

Curtea a notat discrepanțe majore dintre versiunile invocate de Guvern și probele din dosar. Potrivit reconstituirii video a scenei împușcăturii aceasta a avut loc în partea de sus a scărilor ce duceau la etajul cinci. Totuși, raportul ce descria locul, imediat după incident, și fotografiile anexă nu conțin careva informații despre urmele de sânge, care ar fi indicat că corpul victimei s-a rostogolit pe scări în jos până la porțiunea dintre etajele patru și cinci. Curtea a considerat ca vădit neplauzibil faptul că corpul victimei, care a fost supus unei împușcături serioase în cap, putea să se rostogolească pe scări în jos, fără a lăsa vreo urma de sânge. De asemenea, potrivit raportului victima a pierdut atâta sânge încât urmele acestuia au fost găsite mai jos, pe porțiunea dintre etajele trei și patru.

În aceeași reconstituire video, ofițerul de poliție C. a pretins că la momentul împușcăturii Alexei Vlasi stătea în picioare cu captul drept în fața lui pe o treaptă mai jos, și că ținea pistolul său în spatele capului victimei țintind în sus. Totuși, glontele cu care a fost împușcată victima a lovit peretele la un punct mult mai jos decât se pretinde că era poziționat capul victimei. De asemenea, expertiza balistică a indicată că pentru ca glontele să lovească la punctul invocat, victima trebuia să stea aplecată. Dacă victima se afla acolo unde a indicat C., atunci glontele nu lovea în perete la locul indicat.

În lumina discrepanțelor esențiale menționate, coroborate cu faptul că nu s-au găsit amprentele victimei pe cuțitul cu care ar fi fost atacat C. și declarațiilor martorilor, diferite de cele ale polițiștilor, erau inconsistente cu probele  din dosar, Curtea a avut rezerve mari privind credibilitatea versiunii evenimentelor invocate de Guvern. Corespunzător nu a fost demonstrat că folosirea forței letale împotriva lui Alexei Vlasi a fost necesară în circumstanțele cauzei și corespunzător este angajată responsabilitatea statului.

Curtea, de asemenea, a avut în vedere modul în care autoritățile au examinat cauza. Ea a notat, în primul rând, faptul că procedurile naționale au fost pendinte pentru mai mult de patru ani. Considerând materialelor examinate, Curtea a concluzionat că modul în care autoritățile au evaluat circumstanțele cauzei pot crea impresia unui observator independent, că nu a avut loc o încercare veritabilă de a elucida circumstanțele cauzei și a stabili adevărul. Procurorii, aparent, au favorizat versiunea polițiștilor într-o măsură încât au fost dispuși să admită discrepanțe esențiale dintre aceasta și probele din dosar. Curtea a concluzionat că investigația circumstanțelor morții lui Alexei Vlasi nu a fost nici adecvată și nici efectivă.

Curtea a considerat că nu este necesar să examineze separat plângerea privind violarea art. 3 CEDO.

În final Curtea a constatat violarea art. 13 CEDO, în conjucție cu art. CEDO.

Reclamanții au solicitat EUR 180,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 6,377 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat fiecărui reclamant câte EUR 25,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 3,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În faţa curţii, reclamanţii au fost reprezentaţi de către I.Oancea, avocat din Chişinău.

 

Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

 http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-141787