La 24 septembrie 2013 CEDO a pronunțat hotărârea N.A. c. Moldovei (13424/06).

În cauza N.A. c. Moldovei, reclamanta N.A. s-a născut la 1984 și locuiește în Chișinău.

Reclamanta s-a plâns în esenţă de relele tratamente la care a fost supusă la 2 septembrie 1997 (viol în grup), precum şi de absenţa unei anchete efective privind plângerea sa. Reclamanta a mai invocat în esenţă art. 6 CEDO, plângându-se de durata excesivă a procedurii la nivel naţional, care a început la 7 octombrie 1997, data începerii urmăririi penale şi care s-a finisat cu decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din 21 decembrie 2005, adică peste 8 ani 2 luni şi 16 zile. Reclamanta a mai reproşat instanţelor naţionale că au achitat pretinşii infractori.

Curtea a constatat în unanimitate violarea articolului 3 din Convenție, încălcarea obligațiilor pozitive, notând lipsa măsurilor speciale de investigație. În special, s-a notat că chestiunea primordială a fost determinarea faptului comiterii violului de către persoanele implicate. Ea a considerat că acest lucru putea fi stabilit, pe de o parte, prin audierea persoanelor care o cunoșteau pe reclamantă și pe suspecți, inclusiv prietenii, vecinii, profesorii și toți cei care puteau oferi careva indici. Pe de altă parte, prin efectuarea confruntării celor implicați. Cu toate acestea, Curtea a observat că aproape nici unul dintre aceste măsuri nu au fost întreprinse. Mai mult, s-a reiterat că organele de urmărire penală au avut, de asemenea, posibilitatea de a utiliza expertiza unui psiholog.

Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că organele de urmărire penală înșiși au recunoscut că ancheta nu a fost finalizată la 28 aprilie 1998. În special, s-a constatat că procurorul ierarhic superior care se ocupă de caz, în ordonanța sa din 19 iulie 1999, a considerat că mai este necesară confruntarea între toți suspecții și inculpații.

Curtea a constatat că, urmare a ordonanței din 28 aprilie 2009, procurorul responsabil de cauză a continuat, în conformitate cu instrucțiunile superiorului său, ancheta împotriva tuturor suspecților. Curtea a constatat că această omisiune a determinat ca Curtea de Apel Chișinău să decidă încetarea procedurilor împotriva celor cinci inculpați, fără a soluționa fondului cauzei.

Această omisiune, în opinia Curții, constituie o lipsă gravă de diligență din partea organelor de urmărire penală, ceea ce face dificilă concilierea cu ideea că acesta a fost o investigație efectivă.

În plus, Curtea a constatat că Curtea de Apel Chișinău a decis încetarea urmăririi penale împotriva lui A.G., în timp ce acesta din urmă nu a fost vizat de ordonanța din 28 aprilie 1998. S-a observat, în primul rând, că A.G. a fost singurul acuzat care a recunoscut în timpul anchetei și în prezența unui avocat, vinovăția și, în al doilea rând, procedurile împotriva lui nu a fost niciodată clasate de către autoritățile de urmărire penală. Prin urmare, trebuie remarcat faptul că nimic nu a împiedicat instanța de apel să examineze fondul cauzei în privința acestui acuzat.

Mai mult decât atât, Curtea a notat că procedurile penale împotriva altor doi inculpați, I.M. și D.B. au fost suspendate la 30 septembrie 1999. Ea a notat că I.M. , spre deosebire de D.B., nu a fost vizat de ordonanța din 28 aprilie 1998. Ea a notat că I.M. a fost interogat în timpul anchetei preliminare, el a recunoscut faptul de viol și care, potrivit depozițiilor celorlalți suspecți și reclamanta, el a fost primul care a comis violul. În pofida acestor circumstanțe, Curtea a constatat că, începând cu 30 septembrie 1999, o dată cu suspendarea procedurilor împotriva lui I.M., nici o acțiune nu a fost întreprinsă de către autorități pentru a-l găsi.

Reclamanta a solicitat EUR 70,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,100 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei suma de EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,150 cu titlu de costuri și cheltuieli, având în vedere asistență primită de la Consiliul Europei în acest sens în mărime de EUR 850.

În fața Curții reclamanta a fost reprezentat de către A. Briceac, avocat din Chișinău.

 Hotarîrea integrală în versiunea română o găsiţi accesînd linkul de mai jos.

  http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-141785