Deli v. Republica Moldova – nr. 42010/06

Hotărârea din 22.10.2019 [Secţia a II-a]

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

Proceduri civile

Articolul 6 – 1

Proces echitabil

Pe 29 august 2006, Teodor Deli, reclamant, s-a plâns în fața Curții de încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, pentru că judecătorul care l-a condamnat nu a fost imparțial și pentru că Curtea de Apel Chișinău nu l-a citat în mod corespunzător și nu și-a motivat în mod suficient decizia.

În fapt:

Reclamantul, născut în 1960 și care locuiește în Chișinău, a reprezentat o parte (X.) în cadrul unui proces de judecată împotriva unei alte părți (Y.), în fața Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău. Ședința de judecată din 15 iunie 2006 a avut loc în fața unui singur judecător, B. Potrivit reclamantului, la un moment dat în timpul ședinței, acesta a obiectat față de judecător, care a acționat în mod intimidant față de clientul său, X. Ca răspuns, judecătorul l-a amenințat cu îndepărtarea din sală sau chiar cu arestul administrativ.

În procesul-verbal al ședinței de judecată s-a consemnat că reclamantul a fost avertizat în mod repetat în legătură cu încălcarea ordinii în instanța de judecată, manifestându-se prin exprimări inadmisibile și nesupunere față de observațiile președintelui ședinței de judecată. În rezultat, reclamantul a fost amendat în baza articolului 200⁷ din Codul contravențional, pentru manifestarea lipsei de respect față de instanța de judecată.

Potrivit reclamantului, acesta a insistat cu privire la recuzarea judecătorului, fapt care a condus la suspendarea procedurii, cauza fiind transmisă unui alt judecător.

Pe 15 iunie 2006, cererea reclamantului privind recuzarea judecătorului B. a fost respinsă, dat fiind faptul că motivele invocate nu corespundeau cerințelor pentru recuzarea unui judecător în baza articolului 50 din Codul de procedură civilă.

Pe 19 iunie 2006, reclamantul a solicitat o copie a procesului-verbal al ședinței din 15 iunie 2006. Pe 23 iunie 2006, acesta și-a înaintat obiecțiile privind procesul-verbal al ședinței de la Judecătoria Ciocana, municipiul Chișinău. În procesul-verbal nu a fost notată cererea repetată a reclamantului de recuzare a judecătorului, ca urmare a intimidării ulterioare a clientului acestuia sau a amenințărilor judecătorului făcute reclamantului. În cele din urmă, acesta a susținut că decizia de a-l amenda, după cum se menționează în procesul-verbal, nu a fost pronunțată în mod public, ci a fost pur și simplu dictată grefierului ca răspuns la plângerile legitime formulate de către acesta.

Reclamantul a susținut că nu a primit niciodată un răspuns la aceste obiecții și că nu a văzut nicio decizie a instanței în acest sens.

De asemenea, pe 23 iunie 2006, reclamantul, conform prevederilor legale a înaintat o cerere de recurs Curții de Apel Chișinău prin intermediul Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău. Potrivit reclamantului, instanța nu a anexat la dosarul cauzei obiecțiile la procesul-verbal al ședinței și niciun răspuns la acestea, așa cum prevede legea.

Pe 6 iulie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului. În hotărârea sa, instanța a reiterat conținutul deciziei instanței inferioare și a menționat că reclamantul a fost citat în ședință.

Pe 11 octombrie 2006, în timp ce cauza civilă dintre X. și Y. în care reclamantul îl reprezenta pe X. era încă pendinte în fața Judecătoriei Ciocana, municipiul Chișinău, părțile au încheiat un acord de soluționare a cauzei.

În drept:

Cu privire la pretinsa lipsă de imparțialitate

În acest caz, Curtea a constatat că reclamantul a invocat lipsa de imparțialitate a judecătorului B. atât din punct de vedere subiectiv, cât și din punct de vedere obiectiv.

(i) Imparțialitatea subiectivă

Curtea a avut în vedere faptul că reclamantul nu a fost amendat în baza articolului 196 din Codul de procedură civilă pentru încălcarea ordinii în timpul unei ședințe de judecată, ci mai degrabă în baza articolului 200⁷ din Codul contravențional pentru manifestarea lipsei de respect față de instanța de judecată, care permite arestul administrativ de până la 15 zile.

În privința presupusei lipse de imparțialitate subiectivă, s-a observat că acest caz nu conține argumente în susținerea directă a afirmațiilor reclamantului. În special, decizia de condamnare a acestuia și procesul-verbal al ședinței în timpul căreia a fost luată această decizie nu reflectă nicio prejudecată personală a judecătorului B. În același timp, reclamantului a afirmat că judecătorul a dispus ca grefierul să nu reflecte litigiul dintre aceștia în cele două acte, cu scopul de a indica faptul că reclamantul a insultat reprezentantul celeilalte părți prezente în ședință.

În continuare, s-a menționat că legislația națională i-a oferit reclamantului mai multe modalități de a invoca pretinsa părtinire a judecătorului B. prin recuzarea acestuia, prin formularea și depunerea obiecțiilor la procesul-verbal al ședinței și prin depunerea cererii de recurs împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii. Reclamantul a folosit toate aceste mijloace. Totuși, în ciuda obiecțiilor formulate, se pare că niciuna dintre instanțele naționale nu au analizat aceste argumente și nici nu au răspuns la acestea, ci doar le-au respins în ansamblu. În special, atunci când a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorul B. depusă de reclamant din motivul presupusei sale părtiniri, un alt judecător a constatat că motivele specifice invocate nu se regăseau printre motivele prevăzute la articolul 50 din Codul de procedură civilă. Această concluzie este dificil de coroborat cu articolul 1 litera (g) din articolul respectiv, care prevede în mod expres că un judecător poate fi recuzat în situația în care „există alte circumstanțe care dau naștere la îndoieli cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea sa”. Decizia nu a inclus nicio constatare de fapt care să contravină relatării faptelor de către reclamant sau vreun comentariu cu privire la afirmațiile reclamantului cu privire la părtinirea judecătorului B.

Curtea a conchis că, din toate mecanismele puse la dispoziția unei persoane care invocă lipsa de imparțialitate a judecătorului implicat în examinarea cauzei sale, niciunul nu a funcționat în cauza de față, în sensul că nicio instanță nu a dispus verificarea faptelor. Deși acest lucru face imposibilă stabilirea cu exactitate a părtinirii judecătorul B., un observator independent ar putea să fie îngrijorat, în mod normal, cu privire la apariția unei astfel de părtiniri. Faptul că reclamantul și clientul său au formulat aceste afirmații pe parcursul ședinței de judecată, prin solicitarea recuzării judecătorului și nu ca o chestiune ulterioară, îi conferă acestei plângeri o credibilitate suplimentară.

(ii) Imparțialitatea obiectivă

Curtea a constatat că în procedura împotriva reclamantului, nimeni nu a avut rolul procedural de acuzator. În asemenea circumstanțe, Curtea consideră că judecătorul B. nu a avut o altă soluție decât să-și asume sarcina de a prezenta – și, ceea ce este mai relevant, de a suporta sarcina de a reprezenta – acuzația în timpul ședinței de judecată. Faptul că cauza a fost ulterior reexaminată de Curtea de Apel Chișinău nu a remediat lipsa de imparțialitate a instanței care l-a condamnat pe reclamant. Instanța respectivă nu a anulat condamnarea reclamantului pentru că instanța inferioară nu a fost imparțială, ci a menținut decizia fără a o motiva.

(iii) Concluzia cu privire la imparțialitate

​​Având în vedere îndoielile neîntemeiate pe care reclamantul le-ar fi putut avea cu privire la imparțialitatea subiectivă a judecătorului B. și la carențele procedurale care au condus la lipsa de imparțialitate obiectivă în acest caz din partea Judecătoriei Ciocana, Curtea a conchis că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la exigența imparțialității.

Cu privire la corectitudinea procedurii din fața Curții de Apel Chișinău

Curtea a observat că, la fel ca în cauzele precedente, nu a existat nicio dovadă în dosar care să demonstreze că reclamantul a primit efectiv citația, așa cum prevede dreptul național. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție pentru lipsa citării reclamantului la ședința de judecată din fața Curții de Apel Chișinău din 6 iulie 2006.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 1500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 17 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Concluzie: încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie (unanimitate).

© Prezentul rezumat are la bază hotărârea Deli v. Republica Moldova de pe site-ul hudoc. Această traducere îi aparține Curții Supreme de Justiţie. Orice preluare a textului se va face cu următoarea mențiune: „Traducerea acestui rezumat de hotărâre a fost efectuată de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova". 

Direcția Drepturile Omului și Cooperare Externă