La data de 21 iulie 2015 Curtea a făcut publică hotărârea în cauzaDONTRUT SRL c. Moldovei (cererea nr. 45504/09).

 Subiectul cererii:

 Reclamantul DONPRUT SRL, este o societate pe acţiuni cu răspundere limitată care îşi desfăşura activitatea în prestarea serviciilor de taxi. Acesta a depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului susţinând că Camera de Înregistrări de Stat şi instanţele de judecată prin deciziile sale i-au încălcat drepturile stipulate în articolul 6 §1 şi articolul 1 din Protocolul Adiţional 1.

 Circumstanţele cauzei:

 Reclamantul este o companie de taxi din Chişinău. La momentul evenimentelor, compania avea  aproximativ nouăzeci de angajaţi, funcţionând pe baza unei licenţe emise de către Camera de Licenţiere în iulie 2005.

 La 13 decembrie 2007, Camera de Licenţiere a emis decizia nr. 4891, prin care licenţa companiei reclamante a fost retrasă, depistându-se anumite nereguli şi anume că compania reclamantă nu a solicitat introducerea autoturismelor noi în licenţa sa, într-un termen prevăzut de lege.

 În 2008 compania reclamantă a depus o acţiune în instanţa de judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat  solicitând anularea deciziei din  2007. Compania reclamantă a susţinut, inter alia, că sancţiunea aplicată ar fi fost disproporţionată fiind încălcat dreptul de proprietate al companiei. Aceasta a susţinut că pe lângă numărul mare de angajaţi deveniţi şomeri, compania de taxi a suferit pierderi în valoare de 170. 000 EURO.

 Compania reclamantă a mai susţinut că nu a putut introduce toate automobilele noi în licenţă în termenul prevăzut de lege (10 zile), din cauza noilor reglementări instituite de Guvern, prin care toate taxiurile urmau să fie dotate cu aparate fiscale. Curtea de Apel Chişinău, a admis acţiunea companiei reclamante. Invocând hotărârile Megadat.com SRL c. Moldovei (cererea nr.21151/04 din 8 aprilie 2008) şi Bimer SA c. Moldovei (cererea nr.15084/03 din 10 iulie 2007), instanţa a constatat că ingerinţa în dreptul companiei reclamante la respectarea bunurilor sale nu ar fi fost proporţională cu scopul legitim urmărit şi, prin urmare retragerea licenţelor companiei reclamante a constituit o încălcare a Articolului 1 al Protocolului 1 la Convenţie. Camera Înregistrării de Stat a atacat hotărârea.

 La 12 februarie 2009, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul formulat de către Camera Înregistrării de Stat şi a casat hotărârea Curţii de Apel respingând acţiunea companiei reclamante. Motivul invocat fiind faptul că compania reclamantă nu a prezentat o referinţă scrisă la recursul Camerei Înregistrării de Stat.

La Curtea Europeana a Drepturilor Omului, reclamantul a depus o cerere invocând că i-au fost încălcate drepturile sale fundamentale stipulate în articolul 6 §1 şi articolul 1 Protocol Adiţional 1.

 Poziţia Guvernului:

 Guvernul a susţinut că reclamantul nu a reuşit să ridice problema recursului în faţa Curţii Supreme de Justiţie. Prin urmare, se consideră faptul că reclamantul nu a epuizat toate căile de recurs intern. Totodată, Guvernul susţine că cererea reclamantului este vădit nefondată.

 Raţionamentele Curţii:

 Curtea reaminteşte că, în conformitate cu jurisprudenţa sa, retragerea unei licenţe pentru a-şi desfăşura activitatea, presupune pierderea unei sumei de bani, fapt ce reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul Adiţional 1.[1]

 Consecvent cu jurisprudenţa Curţii menţionată în paragraful precedent, astfel de interferenţe constituie o măsură de control în utilizarea bunurilor care reprezintă conţinutul celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie.

 O măsură de control trebuie să fie justificată, aceasta trebuie să fie legală  şi să fie "pentru interesul general" sau pentru "securizarea plăţii impozitelor ori a altor contribuţii". Măsura trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit.

 Nu se contestă între părţi că licenţa companiei reclamante pentru a rula afaceri de prestare a serviciilor  de taxi constituie o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie ci faptul că retragerea sa constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor. Este la fel de cert că ingerinţa a avut un temei în dreptul intern şi a urmărit un scop legitim.

 În timp ce Guvernul nu a susţinut nimic ceea ce priveşte proporţionalitatea ingerinţei, Curtea se va concentra cu toate acestea, pe determinarea faptului dacă ingerinţa a fost proporţională cu scopul legitim urmărit.

 Curtea va lua în considerare natura şi gravitatea încălcării comise de compania reclamantă. Fără a subestima importanţa controlului de stat în domeniul reglementării transportului public, Curtea nu poate decât să reţină că Curtea Supremă de Justiţie nu a examinat consecinţele negative asupra companiei, ci a examinat doar încălcarea reclamantului la respectarea celor  10 zile, termen pentru înregistrarea autoturismelor. Astfel Curtea concluzionează că Curtea Supremă de Justiţie nu a încercat să argumenteze în raport cu concluzia Curţii de Apel că, omisiunea companiei reclamante de a înregistra toate automobilele noi se datorează întârzierilor mari cauzate de formalităţi birocratice ci doar s-a rezumat la termenul legal de înregistrare prevăzută de lege.

 În acest context, Curtea observă că măsura aplicată companiei reclamante a fost  severă,  astfel încât societatea care avea nouăzeci de angajaţi a fost nevoită să lichideze afacerile sale, ca urmare a deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Astfel, reclamantul a suferit pierderi financiare mari si angajaţii şi-au pierdut locurile de muncă.

 În cele din urmă Curtea face referire şi la jurisprudenţa sa în cauza Bercut SRL v. Moldova, nr. 32247/07 6 decembrie 2011, unde se regăsesc circumstanţe similare. Astfel Curtea constată o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie.

 Decizia Curţii:

 În lumina jurisprudenţei menţionate mai sus şi din consideraţiile expuse, Curtea conchide că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie.

 Hotărârea în original poate fi accestată la:  http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-156259

Direcţia drepturile omului şi cooperare externă