M.L. și W.W. v. Germania - 60798/10 și 65599/10

Hotărârea din 28.6.2018 [Secția a V-a]

Articolul 8

Obligații pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Refuzul de a obliga mass-media să anonimizeze publicaţiile online vechi, la cererea acuzaţilor, înainte de eliberarea lor din închisoare: nicio încălcare

În fapt – În 1993, reclamanții au fost condamnați la închisoare fiind acuzați de asasinarea unui actor vestit. În 2007, înainte de a fi eliberaţi din închisoare, reclamanţii au dat în judecată mai multe mijloace de informare în masă solicitând anonimizarea documentelor din arhivă, care datau din timpul procesului (un articol, un dosar și transcrierea unui raport audio), accesibile pe site-ul lor.

În 2009 și 2010, recunoscând în același timp un grad înalt de interes al reclamanţilor de a nu se mai confrunta cu condamnarea lor, Curtea Federală de Justiție a dat câştig de cauză mass-mediei, din următoarele motive:

–  pentru că infracțiunea comisă și procesul de judecată au trezit un mare interes în acea perioadă; pentru că publicul avea un interes să fie informat inclusiv să cerceteze evenimentele din trecut; pentru că participarea la formarea opiniei într-un mod democratic, prin punerea la dispoziție a arhivelor lor, ţinea de activitatea mass-mediei;

–  pentru că reclamanții au încercat recent să obțină redeschiderea procesului; pentru că doar cu trei ani înainte de eliberarea lor, ei au chemat presa pentru a le comunica despre ultima lor cerere de revizuire; pentru că până în 2006 avocatul celui de-al doilea reclamant publica pe pagina sa web numeroase reportaje despre clientul său;

–  pentru că documentele în litigiu erau publicate în rubrici care indicau clar că erau reportaje vechi;

–  pentru că există riscul ca în absența personalului și timpului suficient pentru a examina cererile cu privire la anonimizare, mass-media să fie nevoită să nu mai includă în reportajele lor elemente de identificare, în ideea că aceasta ar putea fi ulterior considerat ilicit.

Reclamanții considerau că această abordare ignora puterea motoarelor de căutare.

În drept – Articolul 8: Iniţial ingerinţa în viaţa privată a reclamanților rezulta din decizia mass-mediei de a publica aceste informații și, mai ales, de a le face accesibile pe site-urile lor, chiar şi fără intenția de a atrage atenția publicului - motoarele de căutare nu făceau decât să amplifice acestă ingerinţă.

Totuşi, obligația motoarelor de căutare faţă de persoana vizată de informație poate fi diferită de cea a editorului cu privire la originea informațiilor. Prin urmare, punerea în balanţă a intereselor în cauză poate conduce la rezultate diferite, în funcție de existența unei cereri de eliminare adresată editorului iniţial al informațiilor (a căror activitate este, în general, în centrul a ceea ce intenționează să protejeze libertatea de exprimare) sau împotriva unui motor de căutare (al cărui interes principal nu este de a publica informațiile inițiale despre persoana în cauză, dar de a identifica orice informații disponibile despre aceasta și de a stabili un profil).

Dat fiind motivele expuse, Curtea a concluzionat că refuzul de a accepta cererea reclamanților nu a încălcat obligațiile pozitive ale statului german de a proteja viața privată a reclamanților. De fapt, luând în considerare (i) marja de apreciere a autorităților naționale în acest domeniu în momentul punerii în balanţă a intereselor concurente, (ii) importanța păstrării reportajelor a căror legalitate la publicare nu a fost contestată și (iii) comportamentul reclamanților față de presă, Curtea nu vede nici un motiv serios de a-și substitui opinia cu cea a Curții Federale de Justiție.

i. Contribuția la o dezbatere de interes general și problema anonimizării la cerere – în pofida importanței acestora, drepturile unei persoane care a fost subiectul unei publicaţii pe Internet trebuie să fie, de asemenea, puse în balanţă cu interesului public - protejat de articolul 10 din Convenție – de a se informa despre evenimentele din trecut și din istoria contemporană prin intermediul arhivei online publicată de presă.

În speță, disponibilitatea reportajelor în litigiu pe site-urile web ale mass-mediei la momentul depunerii cererii de către reclamanți încă contribuia la o dezbatere de interes general, care nici după trecerea a câţiva ani nu dispăruse.

Desigur, reclamanții nu solicitase eliminarea, dar anonimizarea. Cu toate acestea, maniera de tratare a unui subiect ţine de libertatea jurnalistică: depinde de jurnaliști - în conformitate cu etica profesională - să decidă ce detalii (cum ar fi numele complet al persoanei) ar trebui să fie incluse într-o publicație pentru a o face credibilă. În al doilea rând, obligația de a examina într-o etapă ulterioară legalitatea unui reportaj, în urma unei cereri din partea persoanei interesate - care implică în mod necesar o punere în balanţă a tuturor intereselor în cauză - ar implica riscul ca presa să prefere să nu păstreze reportaje în arhivele sale online sau să omite iconițele individualizate care ar putea face obiectul unei astfel de cereri.

ii. Notorietatea persoanei vizate și obiectul reportajului – Desigur, odată cu trecerea timpului, interesul publicului pentru infracțiunea în cauză a scăzut. Totuşi, reclamanții au câştigat notorietate după ce au încercat să obțină redeschiderea procesului penal, adresându-se presei în această privință. Astfel, ei nu erau doar persoane private necunoscute publicului.

Referitor la subiectul reportajelor - desfășurarea procesului penal la acel moment sau una dintre cererile de revizuire – acesta putea contribui la o dezbatere într-o societate democratică.

iii. Comportamentul anterior a persoanei vizate cu privire la mass-media – Încercările reclamanților de a contesta condamnarea lor a depășit cu mult utilizarea remediilor disponibile în dreptul penal german. Prin propriul lor comportament față de presă, interesul reclamanților de a nu mai fi confruntaţi cu condamnarea lor prin intermediul informațiilor arhivate pe site-urile unor instituţii mass-media, a fost mai puțin important în prezenta cauză. Prin urmare, chiar dacă ziua în care urmau a fi eliberați se apropia, ei nu puteau avea o aşteptare legitimă cu privire la anonimizarea reportajelor, sau chiar un drept de a fi uitaţi digital. 

iv. Conținutul, forma și impactul publicării – Textele contestate în litigiu se refereau în mod obiectiv la o hotărâre judecătorească. Desigur, unele dintre articole ofereau detalii despre viața acuzaţilor. Totuşi, aceste detalii fac parte din informațiile pe care un judecător penal trebuie să le ia în considerare la evaluarea circumstanțelor infracțiunii și a elementelor individuale ale vinovăție care sunt dezbătute, în general, în ședințe publice. Mai mult, aceste articole nu reflectă intenția de a prezenta reclamanții într-o manieră depreciativă sau de a le prejudicia reputația.

Referitor la gradul lor de difuzare, datorită localizării în arhitectura site-urilor în cauză, reportajele litigioase puteau atrage atenția utilizatorilor de internet numai dacă aceştia căutau informații anume despre reclamanți. În mod similar, nu există nicio sugestie că accesul continuu la reportaje ar fi avut drept scop propagarea din nou a informațiilor despre reclamanți.

În ceea ce privește caracterul amplificator şi omniprezent al Internetului - în sensul că, indiferent de gradul lor de difuzare inițială, informațiile în cauză pot fi găsite permanent, în special prin intermediul motoarelor de căutare - reclamanții nu spun nimic despre încercările lor de a contacta operatorii de motoare de căutare pentru a reduce detectabilitatea informațiilor despre persoana lor. Mai mult, Curtea consideră că nu este chemată să se pronunțe asupra posibilității, în locul instanțelor naționale, de a dispune de măsuri mai puțin prejudiciabile libertății de exprimare a mass-mediei în cauză, care de fapt nu au făcut obiectul unei audieri în fața acestora în cursul procedurii naţionale şi nici, în cursul procedurii în fața Curții. 

v. Condițiile de fotografiere – Fotografiile criticate nu dezvăluiau niciun element compromiţător. Probabilitatea ca reclamanții să fie recunoscuți de către terţe persoane era redusă, inclusiv prin faptul că le arăta aspectul cu 13 ani înainte de fi eliberați.

Concluzie: nicio încălcare (unanimitate).

(vezi raportul de cercetare în domeniul jurisprudenței în l’Internet și, în particular, Times Newspapers Ltd v. Royaume-Uni (n^os 1 et 2), 3002/03 și 23676/03, 10 martie 2009, Nota informativa 117 ; Timpul Info-Magazin şi Anghel v. Moldova, 42864/05, 27 noiembrie 2007 ; Węgrzynowski şi Smolczewski v. Polonia, 33846/07, 16 iulie 2013, Nota informativa 165 ; a se vedea de asemenea hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene Google Spain SL și Google Inc., C-131/12, 13 mai 2014)